The Used_The Taste of the Ink

Is it worth it can you even hear me

Standing with your spotlight on me

Not enough to feed the hungry

I'm tired and I felt it for awhile now,

In this sea of lonely

The taste of ink is getting old

It's four o' clock in the fucking morning

Each day gets more and more like the last day.

Still I can see it coming

While I'm standing in the river drowning

This could be my chance to break out

This could be my chance to say goodbye

At last it's finally over

Couldn't take this town much longer

Being half dead wasn't what I planned to be

Now I'm ready to be free...

So here I am it's in my hands

And I'll savor every moment of this

So here I am alive at last

And I'll savor every moment of this.

Won't you think I'm pretty

When I'm standing top the bright lit city

And I'll take your hand and pick you up

And keep you there so you can see it

As long as you're alive and care

I promise I will take you there

We'll drink and dance the night away

We'll drink and dance the night away...

So here I am it's in my hands

And I'll savor every moment of this

So here I am alive at last

And I'll savor every moment of this

Savor every moment of this.

(As long as ur alive here I am..)
As long as you're alive

Here I am

I promise I will take you there.
As long as you're alive

Here I am

I promise I will take you there.

Won't you think I'm pretty

When I'm standing top the bright lit city

And I'll take your hand and pick you up

And keep you there so you can see it

So long as you're alive and care

I promise I will take you there

So long as you're alive and care

I promise I will take you there...

So here I am it's in my hands

And I'll savor every moment of this

So here I am alive at last

And I'll savor every moment of this

Savor every moment of this

Savor every moment of this....

Realitate 2

Toata realitatea se converteste intr-un dezastru. Fiecare colt de strada isi arata coltii si sfasie din fiecare bucata de frumos. Cultul distruge cultura, iar omul zdrobeste omenia... suntem intr-o relativa Apocalipsa. Viata s-a transformat intr-un film prost dar cu niste actori de un profesionalism impecabil... sunt oamenii: niste masti. E un film prost pe care imi doresc sa nu-l vad....desi se ruleaza inprejurul meu zi de zi. Relev ca astazi se ofera foarte multa importanta faptelor josnice... dar prea putina importanta momentelor frumoase. Mai rau... frumosul aproape ca nici nu mai este cunoscut-desi exista-sau este substituit de "interpretarea" jalnica a unei manele sau satifactia gustului unei sticle din cel mai rafinat vin. Prostia tinde acum mai mult ca niciodata sa capete caractere grotesti. Fara nici o nesimtire prostia se improasca pe fata noastra si incearca "sa ni se bage pe gat". Prin cuvinte, prin sunete, prin hartii, prin semne, prin acte, prin reprezentati prostia reuseste sa se infiltreze in majoritatea mintilor usor manevrabile. Doua boxe pot fi doi stapani sau doi inamici groaznici omului. O telenovela sau un biliard aproape ca reusesc sa substituie nevoia de diversitate. Cuvantul de femeie isi pierde drastic din splendoare si toata eleganta si gingasia acesteia nu mai este prezentata decat in scenele de balet. Toate acestea pentru ca si femeia uita de sensul cuvantului feminitate. Majoritatea sentimentelor nobile ce ar trebui sa vibreze in aer se pierd in umbra urii dintre oameni. Parca au mai ramas cateva sentimente si simtiri in micile camarute ale creatorilor de arta. Carmuite cu candoare de o pensula batrana acestea se insiruiesc inca pe bucati de panza si canta in ochii plini de fericire ai unui pictor "nebun". Poate ca o sa reusim candva sa ne debarasam cu totii cate putin de tumultumul fiecarei zile pentru a citi o carte buna, pentru a asculta o alta muzica sau pentru a privi ochii prietenilor in timp ce ei vorbesc...poate...

Realitate1

Incerc sa acopar realitatea cu un val de nestiinta pentru ca totul sa imi para mai usor, dar de fapt ma insel pe mine insumi si nu reusesc sa mai vad cine sunt eu: o suprafata sau un continut. Ma debarasez cu fiecare secunda intr-un colt dintr-o alta lume. Ma las asimilata de limita de continut si de idei si ma pierd intr-un mediu relativ inexistent dar cu radacini groase in sangele meu. Tot in jurul meu mi se pare exorbitant in comparatie cu mine. Pana si creionul devine atat de greu dupa orice centimetru desenat. Dorinta de a trai aici devine din ce in ce mai mare, dar frica de necunoscut devine si ea din ce in ce mai apasatoare. Refuz sa inteleg ca ceea ce este in jurul meu este murdar si ca trebuie sa fac ceva in privinta aceasta. Ma rezum doar la a inchide ochii si a uita ca traiesc aici. Inca astept o forta sa-mi pulseze vocea pentru a putea striga ca traiesc si ca sunt importanta in felul meu... dar totul se rezuma inca la asteptare...

Dezechilibru

Prea multa exactitate-prea putin mister;
prea multa dorinta de perfectiune-prea putin efort pentru a ajunge la ea;
prea mult vis-prea putine vise transformate in realitate;
prea mult intuneric,dar prea putina lumina;
prea multi inamici si prea putini prieteni;
prea mare numarul cuvintelor din dictionar...in schimb prea putina conversatie;
prea multe bariere-prea putin infinit;
prea mult "singuri" si prea putin "impreuna";
prea mult "despre" si prea putin "pentru";
prea mult "eu" si prea putin "tu"...
prea mult "putin"...

Intuneric.....

Teama de noapte....cimitire pustii...lumanari ce asteapta sa fie aprinse...locuri sfinte pangarite prin uitare... lipsa de viata...nepasare...pamant imbibat in sange...sacrificiu...morti ce cauta lumina...vii ce cauta intuneric...duhuri ce apar din obscurul mintilor celor mari...sete de viata infundata in canale si in ecouri nesfarsite...tipete infinite...minti acoperite,golite...toate in uitare...