ascult tacerea si ea nu se opreste.
pe valuri luna palid, sifonat pluteste.
se pierde vijelios intre tipete 'nalte
e 12, e frig, intuneric si-i noapte...
cerul cel negru se-afunda in infinit,
o lacrima-mi canta un gand neimplinit,
se rupe din ochi-mi amari si cere
putina-ntelegere, putina tacere.
...
se-mprastie zorii pe veac-unui infern.
se-asuna resturi din ce-a fost ieri Eden
Se spanzura zambete pe capete moarte.
E dimineata afara...eu ma cufund in noapte.
Inaine sa te zapacesti in altcineva,
te vei cufunda in tine
Inainte sa te arunci in nebuloase in doi,
vei fi pierdut pana si griul;
vei fi orit taxi-ul la cel mai fara de culoare anotimp.
De-acolo, in alunecare neprevazuta, brusca,
vei srivi o aripa de musca
si n-o vei mai auzi.
Dintr-o data te vei arunca-n abisuri colorate,
in galagia unei sprancene ridicate,
in fluturi, in trairi si totodata in pacate.
Si vei uita de "tu", profund plutind in gol,
far' urmatoarea rima, fara de viitor,
traind doar clipe-amorfe, atat de pline de amor;
Vei cauta un dor!
