Libertate...

E pustiu. E pustiu in infernul gandurilor mele. E un loc plin de teama. In capul meu rataceste o singura traire si nesigurantza ce imi acopera toata ratiunea. Nu pot sa stau locului nici un minut, nici o secunda. De ce toata furia se napusteste asupra mea ca un val distrugator? Nu inteleg ce se intampla cu mine.....caci plang....... Ce sunt acele boabe de cristal ce mi se rostogolesc pe fata si cu un val imi acopera fata cu o viteza salbatica. Profita de faptul ca sunt dependenta de el si valul imi inunda inconstientul si imi afunda si mai tare drumul spre libertate..... Fara sa pot gandi un zbierat imi paraseste fiinta si de acum simt ca nu ma mai pot controla. Mainile mi-o iau razna incercand sa faca palpabil un vis, o idee renascentista: libertatea. Nu pot intelege cum o picatura de cristal atat de gingasa se poate transforma intr-un monstru, intr-un inamic groaznic pentru ca mai apoi sa te faca sa tanjesti dupa lupta... Am pornit lupta... si lacrima a invins... Ce o fi acea picatura dupa numele de lacrima? Cum reuseste sa te faca sa suferi atat desi este atat de mica? Ma inchid si mai tare incercand sa gasesc libertate.... traiesc acum intens alaturi de mii de semne de intrebare.... Ma inchid parca singura intr-o cusca si arunc cheia printre gratii....... Eu imi fac toate acestea....si nu inteleg de ce..... Deodata, acum cand totul parea sa fie pierdut, o lumina a aparut in bezna in care am ajuns....... oare de unde stia ca sunt aici??? Lacrimile mi s-au evaporat de pe fata lasand locul unui zambet curat....Toate semnele de intrebare au disparut... si nu ma mai intereseaza nici cine e si nici de unde vine aceasta lumina..... Alerg acum inspre acel ceva sa-mi astampar setea de lumina si sa vad ca focul din inima mea inca arde.... era ca si cum trebuia sa aprind o lumina sa vad daca sufletul meu mai lumineaza.... Foarte ciudat! Cand am ajuns.... o lacrima a inceput din nou sa-mi mangaie fata... Dar acum pentru ce sa plang caci eram fericita... Si totusi simt ca aceasta lacrima ma face sa ma simt implinita..... Cred ca este doar rodul fericirii subite ...Descopar...in final ca fiinta mea nu inceteaza sa ma uimeasca.... Caci acum ma intreb daca este vis sau realitate..... Cred ca a fost un vis caci acum sunt intinsa in pat....si a inceput o noua zi....dar.....Perna, perna e uda!!!