
Observ sculptura simetrica a ramei tabloului din fata mea.Uimita si placut surprinsa de aceasta prima plimbare pe o bucata de panza, inaintez spre urmatorul tablou...
Observ sculptura simetrica a ramei tabloului din fata mea.Uimita si placut surprinsa de aceasta prima plimbare pe o bucata de panza, inaintez spre urmatorul tablou...
doare...infernal, ciudat, dar inca doare
si poate doare inca mult prea tare
ca orice privire, ca orice miscare facuta
ma poarta cu gandul spre parcarea sufletului meu...tu...
vezi? spun pentru.a cata oara ca te uit...
si te uit!
si te-am uitat....mda[:-<]....sigur...te-am uitat!
dar, prin nefirescul firecului meu pacat
inca ma mai gandesc ca te-am uitat...
si...spun pentru a cata oara
ca daca nu te pot iubi, te voi ura macar...
asa...mai sper ca voi ramane c-un strop de ura doar...
Da! te urasc! mi-o spun in fiecare seara in zadar
dar e o ura ce creste in mine iar si iar iubire.
NEMO
E-o culme atunci...
cand tin in fata o sticla de vin,
cand am ochiul senin,
cand ma bucuri zambind
de al vietii plin de preaplin.
E-o culme atunci...
cand roade apa in mine si raman nestrivit,
cand gust neoprit din fructul oprit,
cand gresesc nestiind ca am gresit,
cand daruiesc nimic
dar in schimb sunt iubit.
As vrea o culme acum
cand toate imi sunt prea departe,
cand in zadar imi rod genunchii
primind din tot o mica parte.
Nemo
ascult tacerea si ea nu se opreste.
pe valuri luna palid, sifonat pluteste.
se pierde vijelios intre tipete 'nalte
e 12, e frig, intuneric si-i noapte...
cerul cel negru se-afunda in infinit,
o lacrima-mi canta un gand neimplinit,
se rupe din ochi-mi amari si cere
putina-ntelegere, putina tacere.
...
se-mprastie zorii pe veac-unui infern.
se-asuna resturi din ce-a fost ieri Eden
Se spanzura zambete pe capete moarte.
E dimineata afara...eu ma cufund in noapte.
Inaine sa te zapacesti in altcineva,
te vei cufunda in tine
Inainte sa te arunci in nebuloase in doi,
vei fi pierdut pana si griul;
vei fi orit taxi-ul la cel mai fara de culoare anotimp.
De-acolo, in alunecare neprevazuta, brusca,
vei srivi o aripa de musca
si n-o vei mai auzi.
Dintr-o data te vei arunca-n abisuri colorate,
in galagia unei sprancene ridicate,
in fluturi, in trairi si totodata in pacate.
Si vei uita de "tu", profund plutind in gol,
far' urmatoarea rima, fara de viitor,
traind doar clipe-amorfe, atat de pline de amor;
Vei cauta un dor!